Vă iubesc pe toți! Mama voastră de piloți.
Piloți în a voatre vieți, din bătrâni în tinereți!
Lucruri bune voi făcând
Mi-a trecut prin minte-un gând
Să vă scriu o poezie,
Ca și semn de mulțumire
( Poate o să mai continui, mă mai gândesc
)
Vă iubesc pe toți! Mama voastră de piloți.
Piloți în a voatre vieți, din bătrâni în tinereți!
Lucruri bune voi făcând
Mi-a trecut prin minte-un gând
Să vă scriu o poezie,
Ca și semn de mulțumire
( Poate o să mai continui, mă mai gândesc
)
Cu toate că, afară nu am prins o zi prea plăcută, i-a stârnit unui amic de-al meu ideea să mergem la grădina zoologică, (frumos loc să ieşi) cu prietenii şi nişte pungi cu pufuleţi în mână.
Intrăm noi pe acea poartă abastră, veştejită, iar marea uimire era că, după cum arăta, nu scârţâia deloc.
Cu biletele fluturându-le în aer ne croim direcţia spre cuşti, poposind pentru o anumită perioadă de timp la fiecare cuşcă în parte. Ajungem la, Maimuţe. Acestea erau pline de energie, dar majoritatea erau schimbate faţă de cum le ştiam eu. Le dăm la toate pufuleţi, din care numai una mânca, iar restul căscau. “Vai ce scumpa e…” bla, bla, bla etc. Mergem, noi ce mergem şi dăm de: “Vai! O.o Tigrii!“=P~. Ne uitam noi la ei… ne uitam şi ne uitam, ne priveam şi ne priveam, unul îşi făcea în celulă rotocoale, se plimba pe acolo de parcă îşi măsura spaţiul/teritoriul. Un prieten de-al meu, deştept băiatu, arunca pufuleţi la el, Eu râzând de îmi fugeau gladiolele, ma gândeam: “Băi creatură lipsită de cuget! unde ai văzut TU, sau cum de ai dedus cu atâta fantezie că un tigru, s-ar putea să fie omnivor astfel încat să bage la maţ mămăligă?! Posibil ca printr-o mica mutatie genetică!”.
In fine, trecem peste asta si acum o să vă spun despre celălalt (sau era o “ea”) stătea întins/ă pe jos de parcă dormea, dar nu vedeam dacă i se umfla repetat cutia toracică sau să fi dat semne vitale… Nici nu sforăia la cât de sedată era fiinţa aceea, precum şi maimuţele… toate cu ochii varză, de ziceai că erau fumate, nu alta, la una poate nu şi-a facut efectul, sau pate da, ca i-a fost o foame… de 3 în 1… Ajungem şi la “Regii pădurii”… Leii! erau toti intr-un soi de aer liber întinşi pe-o parte, de spuneai ca ar fi stat la plaja, numai că era plin de nori cerul. Caut o pietricică pe jos, sau un ceva acolo… ca să îi enervez un pic, nu am găsit nimic, dar şi de găseam… de coadă-i trăgeam… (asta poate în imaginaţia lor…).
În fine… eu ţin să vă anunţ că “Va urma…” povestioara mea… cu o partea a II-a.
Acest clip se integreaza in toate trei categorii create de mine deoarece:
1) Trimite un mesaj
2) Muzica face filmul
3) Are o parte comica.
Ceea ce va rog este sa scrieti un comentariu cu mesajul care credeti ca l-ar fi emis, sau ce ati inteles din acest clip.